Un tip se trezeste cu o mahmureala groaznica. Merge la baie si privindu-si fatza umflata si mototolita si ochii bulbucati, spune:- Pai, cum dracu’ s...[citeste mai departe]

(68 voturi)

 

Matematicianul neamt Moritz Pasch explica existenta unui numar impunator de oameni care nu inteleg matematica, prin
faptul ca ... gandirea matematica, prin insasi esenta ei, este opusa naturii omului.

George Berkeley afirma, ca in calculul diferential se comit constant greseli, care apoi sunt corectate si
substituite cu alte greseli de ordin opus.

Despre lucrarile matematicianului Jordan se spunea, ca daca el ar fi avut nevoie de patru marimi analogice sau
omogene (de exemplu a, b, c, d), el le-ar fi notat prin a, M3', e2, http://math.ournet.md/distractiva/umor/b2.gif.

Despre matematicianul francez Pierre de Maupertuis (de altfel, favoritul lui Napoleon Bonaparte), se spune ca, dupa
o masa copioasa si bine stropita cu bauturi, se aseza intr-un fotoliu si declara, cascand: "Acum as vrea sa rezolv o
problema frumoasa, dar sa nu fie prea dificila!"

Un profesor foarte pedant obisnuia sa spuna: "... polinomul de gradul patru
ax4 + bx3 + cx2 + dx + e,
unde e nu-i neapărat să fie baza logaritmilor naturali" (dar poate şi să fie).

David Hilbert vorbind despre un elev al sau spunea: "El a devenit poet. Pentru matematica avea putina imaginatie".

Intr-o noapte Blaise Pascal avea o groaznica durere de dinti. A intrebuintat totul pentru potolirea durerilor, dar
in zadar. Atunci s-a ocupat de studiul cicloidei, descoperindu-i o serie de proprietati, ca sa constate in final, ca
durerea de dinti a disparut.

Odata Hilbert, impreuna cu sotia sa, a organizat un dineu. Dupa sosirea unui oaspete, doamna Hilbert si-a chemat
sotul intr-o parte si i-a spus:
- David, du-te, te rog, si-ti schimba cravata.
Hilbert disparuse. Se scursese o ora, dar el tot nu-si facea aparitia. Stapana casei, ingrijorata, se porni in
cautarea sotului. Privind si in dormitor, descoperi, spre mirarea ei ca Hilbert dormea in pat. Trezindu-se, el si-a
amintit ca dupa ce si-a scos cravata, continua, dupa inertie, sa se dezbrace mai departe si, dupa ce s-a imbracat in
pijama, s-a culcat in pat.

Odata Isaac Newton a vrut sa-si fiarba un ou de gaina, fara a intrerupe lucrul. Isi lua un cronometru pentru a
fierbe oul numai in timp de trei minute. Era insa preocupat de problema sa matematica, pe care incerca s-o rezolve
in acel moment. Cand isi aduse aminte, mare-i fu mirarea: a pus ceasul la fiert, iar in mana tinea oul ca sa numere
minutele.

Marele fizician Josiah Gibbs, fiind un om foarte retras, nu scotea, de obicei, nici o vorba la consiliile
stiintifice ale universitatii unde el preda. La una din sedintele in cadrul careia se discuta intrebarea carui
obiect trebuie rezervat mai mult spatiu in noul program de studiu: matematicii sau limbilor straine. Gibbs n-a
rabdat, totusi, si a luat cuvantul:
- Matematica tot este limbaj, - a spus el.

Lui Albert Einstein ii placeau foarte mult filmele lui Charles Chaplin, nutrind o simpatie deosebita fata de
personajele create de acest cineast.
Intr-o scrisoare adresata lui Charles Chaplin citim: "Filmul dumneavoastra "Goana dupa aur" e pe intelesul tuturor.
Veti ajunge numaidecat om mare. Einstein".
Raspunsul a fost dat cu promptitudine: "M-ati cucerit si mai mult. "Teoria relativitatii", pe care ati elaborat-o,
nu o intelege nimeni, dar dumneavoastra ati devenit, totusi, om mare. Chaplin".

Carl Gauss se distingea inca din scoala prin agerimea mintii sale. Odata invatatorul sau ii zise:
- Carl, as vrea sa-ti dau doua intrebari. Daca la prima o sa raspunzi corect, apoi la a doua poti sa nu mai
raspunzi. Asadar, cate ace are bradul scolii noastre, impodobit de Anul Nou?
- 65786 de ace, domnule invatator, - a raspuns imediat Gauss.
- Bine, dar cum ai aflat acest lucru? - il intreba invatatorul.
- Aceasta intrebare de acum este cea de a doua, - remarca cu promptitudine elevul.

Printre numeroasele lectii despre aplicatiile matematicii, citite de catre Cebasev, se remarca si prelegerea lui la
Paris, dedicata teoriei matematicii in confectionarea imbracamintei. La ea s-au prezentat cei mai buni croitori si
modelieri, diferiti experti in ale elegantei. Cebasev si-a inceput lectia cu renumita fraza matematica:
- Admitem, pentru simplitate, ca omul are corp de forma sferica.
Dupa aceste cuvinte vorbele lui sunau in gol, deoarece publicul socat a parasit sala.

Marele matematician rus A. A. Marcov, fiind intrebat, ce este matematica, a raspuns: "Matematica este ceea cu ce se
ocupa Gauss, Cebasev, Leapunov si eu".


Vorbind despre feciorul sau, David Hilbert spunea: "Aptitudinile matematice el le-a mostenit de la mama-sa, iar
restul de la mine".

In timpul uneia dintre prelegerile sale, David Hilbet spunea:
- Fiecare om poseda un anumit orizont. Cand se ingusteaza si devine infinit de mic, el se transforma in punct si
atunci omul zice: "Acesta este punctul meu de vedere".

Marele matematician american John von Neumann, a lucrat candva
in calitate de consultant al specialistilor din domeniul construirii navelor cosmice. Odata, vazand scheletul unei
rachete, von Neumann a intreabat pe colaboratorul ce-l insotea:
- Cine a construit racheta?
- Inginerii, - a fost raspunsul.
- Inginerii? - repeta von Neumann cu dispret, - pai eu am elaborat teoria matematica a rachetelor. Luati respectiv,
lucrarea mea, publicata in anul 1952, si veti gasi in ea totul ce va intereseaza.
Specialistii au gasit lucrarea in cauza, au demontat constructia rachetei proiectate de ei (catre acel moment erau
cheltuite deja 10 000 000 de dolari) si au construit o racheta noua, urmarind cu strictete recomandarile lui von
Neumann. Insa aceasta n-a fost destul, pentru a garanta succesul final, caci in momentul apasarii butonului "Start"
a rasunat o explozie asurzitoare si racheta s-a facut tandari. Indignati, constructorii de rachete l-au chemat pe
von Neumann si l-au intrebat:
- De ce, in pofida urmarii cu strictete a recomandarilor dumneavoastra racheta a explodat, totusi, in momentul
lansarii ei?
- Ceea despre ce ati vorbit se refera la asa numita teorie a exploziei puternice. Eu am elaborat intr-o lucrare de a
mea, publicata in anul 1954. Veti gasi in ea totul ce va intereseaza, - a raspuns von Neumann.

Niels Bohr avea deasupra usii sale de la vila batuta o potcoava care, chipurile, aduce conform unei credinte
populare, noroc.
- Poate oare un savant atat de remarcabil ca dumneavoastra sa creada, ca potcoava suspendata deasupra usii
intr-adevar aduce noroc? - intreaba unul din vizitatorii sai.
- Nu, raspunse Bohr, - desigur ca nu cred. Aceasta-i o veritabila superstitie. Dar stiti se spune, ca ea aduce noroc
chiar si celor care nu cred in aceasta.

Despre Jean d'Alembert se zice, ca atunci cand de fiecare data demonstreaza studentilor propria teorema, spunea: "Si
acum, domnilor, vom trece la teorema al carei nume am onoarea sa-l port".

Mare i-a fost mirarea unui filozof, cand a aflat de la Bertrand Russell, ca dintr-o afirmatie falsa poate fi dedusa
oricare alta. El a intrebat:
- Dumnevoastra considerati, intr-adevar, ca din afirmatia 2 + 2 = 5, urmeaza, ca sunteti papa de la Roma?
Russell dadu afirmativ din cap.
- Si dumneavoastra puteti demonstra acest lucru? - continua sa-si exprime indoiala filozoful.
- Desigur! - a raspuns cu fermitate Russell si-i expune demonstratia in cauza:
1. Presupunem, ca 2 + 2 = 5;
2. Scadem din ambele parti a egalitatii cate un doi: obtinem 2 = 3;
3. Schimbam cu locurile partea stanga cu partea dreapta: 3 = 2;
4. Scadem din ambele parti cate o unitate: 2 = 1;
Papa de la Roma si eu - impreuna suntem doi. Deoarece 2 = 1, atunci papa de la Roma si eu suntem una si aceeasi
persoana. Deci, eu sunt papa de la Roma.

Deductia logica

Cica in cosul unui aerostat, luat de vant si ce pierdea din inaltime, se aflau Sherlock Holmes si doctorul Watson.

Calatorii lui, in momentul cand pierdusera orice orientare, au zarit un om.
- Domnule, spuneti-mi, va rog, macar aproximativ, unde ne aflam? - intreba Holmes.
- De ce aproximativ, domnule? Va pot spune precis. Va aflati in cosul aerostatului.
In acest moment o rafala de vant zmunci aerostatul in sus.
- Sa-l ia naiba de matematician, - bolmoji Holmes.
- Sunt uimit, ca de obicei, - spuse Watson, - cum de ati aflat ca omul acesta este un matematician?
- Pai, faptul este evident, - zice Holmes, - raspunsul lui este pe cat de exact, pe atat de inutil.

Pseudomatematica

Fizicianul crede, ca 60 se imparte fara rest la orice numar (mai mic decat 60, desigur). El observa ca 60 se imparte
la 1, 2, 3, 4, 5, 6. Mai verifica cateva numere, luate, dupa cum afirma el la intamplare, spre exemplu la 10, 15,
20, 30. Deoarece 60 se imparte si la ele, fizicianul considera ca aceste date experimentale sunt suficiente, pentru
a demonstra ca 60 se imparte fara rest la orice numar.
Inginerul banuieste, ca toate numerele impare sunt si prime (adica numerele care se impart fara rest doar la 1 si
sine insusi). In orice caz, demonstreaza el, 1 este numar prim, mai apoi urmeaza 3, 5 si 7, toate fiind, fara
indoiala, numere prime. Daca e sa luam pe 9, apoi ne lovim de un caz neplacut: 9 nu e un numar prim, dar 11 si 13
sunt desigur prime.
- Revenind la numarul 9, - spune inginerul, - se poate conchide, ca s-a produs o eroare experimentala.

Notiunea de evident

Un careva profesor de matematica, formuland in timpul lectiei o teorema, a spus:
- Demonstratia ei este evidenta.
- Dar de ce este evidenta? - intreba un student cu acest prilej.
Profesorul se gandi nitel si apoi iesi din sala. Intorcandu-se peste vreo 20 de minute el anunta:
- Teorema intr-adevar este evidenta.
Dupa aceasta el isi continua imperturbabil prelegerea sa.

Cat priveste cuvantul "evident" el poate fi interpretat in diferite modalitati. Iata doar cateva dintre ele.
1. Cand profesorul A spune ca o afirmatie este evidenta, aceasta inseamna ca-i cunoscuta auditoriului inca cu 2
saptamani in urma.
2. Cand profesorul B spune ca o afirmatie este evidenta, atunci aceasta inseamna ca, venind acasa, si gandindu-va
asupra ei veti intelege de ce ea este evidenta.
3. Cand profesorul C spune ca o afirmatie este evidenta, aceasta inseamna ca, dedicandu-va intreaga viata ce v-a
mai ramas meditatiilor asupra sensului celor spuse, posibil, veti intelege candva, ca afirmatia este justa.

Marele compozitor german Ludwig van Beethoven asa si nu a mai reusit nici odata sa se familiarizeze cu toate
operatiile aritmetice. Inmultirea si impartirea au fost pentru el o taina nedescoperita. De exemplu, pentru a
inmulti 12 la 60, genialul compozitor il aduna pe 12 de 60 de ori la rand.
Este drept ca, matematicienii nu s-au lasat "indatorati" fata de arta muzicii. Astfel, pentru marele matematician
austriac Georg Vega, muzica era intr-atat de straina, incat el spunea:
- Nu exista nici muzica buna, nici muzica rea. Exista doar zgomot mult si zgomot putin.

Gottfried Leibniz era credincios in felul sau. Pentru el posibilitatea de a scrie toate numerele cu ajutorul
simbolurilor "0" si "1", adica cu ajutorul sistemului binar, constituie demonstratia matematica a creatiei lumii din
nimic, Dumnezeu fiind 1, iar nimicul - 0.

Suntem martorii patrunderii vertiginoase a calculatoarelor electronice in cele mai diverse domenii. Iata, de
exemplu, la rezolvarea problemelor de ordin "economic". Cica, un student, hotarand sa aplice pe viu cunostintele
acumulate, intentiona sa alcatuiasca un meniu optim, pentru a economisi cate ceva din bursa. Zis si facut. Dupa ce a
introdus in calculator datele despre preturile si continutul caloric al bucatelor servite la cantina studenteasca,
a cerut ca meniul sa aiba norma calorica recomandata de medicina, iar pretul sa fie minim. Raspunsul a urmat
neintarziat: "18 pahare de cafea cu lapte pe zi".

Este interesant ca in matematica superioara exista o relatie cunoscuta ce exprima o legatura stransa si
neasteptata, totodata, intre numerele
p, e, 1, 0   si   http://math.ournet.md/distractiva/umor/b1.gif.
Este formula eip + 1 = 0, pe care a dedus-o Leonhard Euler. Ea fiind o formula cu multe sensuri, merita atentia nu
numai a matematicienilor, ci si a filozofilor si reprezentantilor stiintelor naturale.
Matematicianul american Benjamin Peirce, luand cunostinta pentru prima data de aceasta formula, in pofida faptului
ca de la descoperirea ei trecusera mai mult de o suta de ani, a ramas foarte impresionat.
- Domnilor, - a spus el odata, adresandu-se studentilor, in momentul cand dedusesera relatia pe tabla, - eu sunt
convins, ca formula scrisa este absolut paradoxala. Noi nu suntem in stare s-o intelegem, noi insa am demonstrat-o
si de aceea consideram ca ea este justa.

Un aspirant prea sacaitor l-a adus pe conducatorul sau stiintific David Hilbert intr-o stare, incat acesta sa-i
spuna: "Duceti-va si elaborati construirea unui poligon regulat cu 65 537 (= 216+1) de laturi". Aspirantul s-a
retras, ca sa revina dupa 20 de ani de activitate cu constructia in cauza (actualmente ea se pastreaza in arhivele
din Göttingen).

Odata matematicianul francez Joseph Louis Lagrange se afla la un concert. Vazandu-l foarte concentrat, cineva l-a
intrebat pentru ce ii place muzica?
- Imi place, - raspunde acesta, - fiindca ma izoleaza. Ascult primele trei masuri; la a patra nu mai deosebesc
nimic; ma las atunci furat de gandurile mele; nimic nu ma mai intrerupe atunci; in felul acesta am rezolvat nu o
singura problema dificila.

Atunci cand in anul 1884 studentii Universitatii din Petersburg i-au daruit academicianului P. L. Cebasev culegerea
de lucrari proaspat iesita de sub tipar a cercului de matematica condus de el, Pafnutii Lvovici le-a spus:
- Scrieti, scrieti domnilor, dar nu uitati ca in timpurile noastre este mai usor sa gasesti trei carti decat un
cititor.

Academia franceza a respins in mai multe randuri lucrarile lui Galois, motivand ca ele sunt de neinteles ... "din
cauza dorintei exagerate a autorului de a se exprima prea concis". Mai tarziu aceasta institutie a apreciat ca
lucrarile lui Galios dispun ... de "o minunata claritate si precizie".

Matematicianul german Felix Klein, ce se ocupa indeaproape de chestiunile ce tin de instruirea matematica, a
organizat inainte de Primul Razboi Mondial o comisie internationala pentru reorganizarea predarii. Luand cunostinta
de gimnaziile nemtesti, el a asistat si la cateva lectii. La una dintre ele, atunci cand s-a pomenit de Kopernik,

Klein a intrebat: "Cand a trait Kopernik?"
In continuare discutia a decurs astfel:
Klein: Daca nu stiti anii nasterii si ai mortii, sa-mi spuneti, macar, in ce secol a trait el?
Tacere mormantala.
Klein: Spuneti, a trait inainte de era noastra sau nu?
Clasa (cu ferma convingere): Desigur, inainte de era noastra.
Klein remarca: "Scoala trebuia sa obtina ca elevii sa raspunda la aceasta intrebare cel putin fara a face uz de
cuvantul "desigur"".

 

Matematicienii profesionisti sunt familiarizati cu numele celebrului matematician al sec. XX Nicolas Bourbaki. De
fapt, aceasta nu este numele unei singure persoane, ci este pseudonimul unui grup de matematicieni, majoritatea
stabiliti in Franta si care-si respecta cu strictete anonimatul. Atingand varsta de 50 de ani, fiecare membru al
acestui colectiv, indiferent de meritele sale, este exclus automat din randul celor activi. In pofida atmosferei de
taina ce persista in jurul biografiei lui N. Bourbaki, totusi se cunoaste faptul ca fondatorul acestui grup este
matematicianul francez Jean Dieudonne.
Cu prilejul primei sale vizite la Moskova, in anul 1966, J. Dieudonne marturisea: "Il stimez foarte mult pe domnul
Bourbaki, dar spre regret, nu-l cunosc personal".
Insa cu ocazia editarii in Uniunea Sovietica a "Elementelor matematicii" (semnata N. Bourbaki) Jean Dieudonne a
prezentat o procura autentificata, in care N. Bourbaki incredinta primirea onorarului pentru publicatie "prietenului
meu J. Dieudonne".
 

Sursa: http://math.ournet.md/distractiva/umor/umor.html

 


 
 
Citeste o impresionanta colectie de bancuri noi si de bun gust! Toate aceste bancuri sunt de calitate si sunt alese atent. E-mail contact: contact @ numele de domeniu.ro © 2010 Absurd.ro - Aberatii, Inteligenta, Umor!